Doar un vis...

Stau nopţi întregi şi gândin-du-mă la tine, plec în lumea visului poate aşa o să dau de tine... Mă rup de lumea mea... e pentru tine! Ajung în vis, sunt între... undeva şi nicăieri, între tot şi nimic... şi te caut ţipând, plângând... Ceva mă topeşte... să fie oare... durerea... dar nu ştiu ce e... că mi-a pierit simţirea, sunt oarbă, de dor şi dorinţă... Eu aş vrea să mor... mă sfâşie de vie, o fiară, e a ta amintire... într-o clipă, se lasă o ceaţă subţire, de teamă şi groază îmi fierbe sângele in vine, simt cum te-apropii... acum te văd, răsuflu uşurată, că te-am găsit... te uiţi la mine, dar nu zici nimic, mă apropii de tine, tu stai... neclintit. Iţi sărut cu sete obrazul, parcă împietrit, oh! Doamne! Eşti rece ca.... moartea şi pustiit, ochii tăi sunt goi... fară viaţă, inima in piept ţi s-a oprit, e de gheaţă... Mă uit la tine, eşti atât de... străin, chipul îţi este albastru străveziu... Să fii mort... doar în visul meu? Iţi cad în genunchi, mă frâng în lacrimi, şi-ţi mângâi trupul cu mainile mele rănite, te sărut cu buzele pline de lacrimi şi te rog, te implor înecându-mă în lacrimi, să revi la viaţă, să topeşti cu iubire fierbinte inima ta de gheaţă.... Ah! Un deşert de iluzii mă încojoară, te pierd din nou, a nu ştiu câta oară, revin din vis... şi totul incepe să mă doară, iubirea parcă... a adormit, dar totuşi mă omoară încet, încet... !