Invers...

În inversul ceasului citim orele care au fost, nu cele care vin grăbit pentru a trece la fel de grăbit şi a nu mai putea fii ajunse niciodată... Atunci vedem uimirea a tot ce a fost, aşteptăm trecutul pe care îl ştim deja... În inversul timpului gândurile noastre, deja mature, dezvoltate, se fac din ce în ce mai mici, mai nesemnificative, până ce dispar de tot... În inversul existenţei citim ceasul, ne ignorăm gândurile şi ne ocolim idealurile şi aşteptăm să aflăm ceea ce nu ne e dat nici măcar după moarte... Aşteptăm să ne aflăm naşterea, naşterea noastră proprie, uitată încă din momentul producerii... În inversul gândului ne creem lumea noastră proprie, total detaşată de cea reală, dar la fel de reală ca şi ea. Lumea noastră făcută aşa cum vrem noi, aşa cum suntem noi... de fapt lumea noastră suntem chiar noi... O lume în care nu mai avem nevoie de nimic, în care totul e normal, nu există invers, nu există negaţie... Dar inversul gândului nu exista....